ZIUA 1: Zbor deasupra norilor pe care mi-i închipui o pârtie imensă de rotocoale de nea pe care alunecăm într-o albă plutire. Zbor deasupra lumii atât de mari, lăsând în urmă universul cotidian atât de mic, dar atât de frământat de griji, ambiţii, rivalităţi şi, Doamne, atâtea altele pe care nu le-am înţeles şi nu vreau să le înţeleg! Aterizare la Munchen. Eleganţă şi echilibru. Zbor deasupra fiordurilor suedeze, o adevărată simfonie de albastru al apelor şi verde al pădurilor nesfârşite, parcă. Aterizare la Stockholm. Mă întâmpină Greta Garbo, Ingrid Bergman, Alfred Nobel, Bjon Borg, ABBA şi, nu în ultimul rând regele şi regina Suediei, zâmbind de bun venit de pe uriaşele postere ale aeroportului. Prima reuniune a grupului: 20 de cursanţi între 18 şi 64 de ani, sosiţi din 18 ţări europene. Facem cunoştinţă cu toţii într-o atmosferă de o naturaleţe desăvârşită. Chipuri prietenoase, zâmbitoare, relaxate. Îl parafrazez pe Nichita Stănescu: ce bine şi ce mirare că sunt! Mi-am decupat şapte zile din viaţă, ca pe o piesă de puzzle pe care am mutat-o în alt joc, în care se potriveşte chiar foarte bine!
Prima lecţie: Dacă oamenii s-ar înălţa din când în când deasupra propriului univers şi ar medita pentru o clipă la cât de mic este acesta, şi-ar aminti ce minunaţi suntem, căci putem face asta, dar şi cât de autodistructivi am devenit, uitând că suntem stăpânii propriei noastre lumi.
Prima lecţie: Dacă oamenii s-ar înălţa din când în când deasupra propriului univers şi ar medita pentru o clipă la cât de mic este acesta, şi-ar aminti ce minunaţi suntem, căci putem face asta, dar şi cât de autodistructivi am devenit, uitând că suntem stăpânii propriei noastre lumi.
