joi, 31 decembrie 2015

MĂ DESPART DE TINE

Nici că trebuie, nici că n-avem încotro. Pur și simplu, ca o inspirație. Pur și simplu, ca o expirație. Alături de tine m-am redescoperit și m-am reinventat. Și-am cules castelele de nisip risipite de furtuni și am transformat fiecare fir de nisip, cu migală, în cristale de diamant reflectând pe fiecare fațadă zecile și sutele și miile de imagini ale mele, în zecile și sutele și miile de momente de fericire și de nefericire, de zâmbete și de lacrimi, de uimire și de dezamăgire pe care le-am strâns în mine pe drumul vieții.

Mi-ai dăruit de toate, și zile strălucitoare, și nopți de insomnie. Și-ți sunt recunoscătoare pentru tot, în primul rând că am învățat să deschid ochii mari ca să pot privi în adâncul sufletului meu. Am învățat să citesc altfel fiecare filă a vieții și s-o scriu altfel pe cea care urmează. Am lăsat în urmă oameni care fac parte din povești ce încep cu "A fost odată...", am regăsit oameni care au făcut parte cândva din povestea mea și pe care îi pierdusem pe drum. Am învățat că fericirea e și o problemă de alegere, că nu are nici formă, nici chip, nici nu poate fi cântărită. Ea există în noi, important este să deblocăm ușile blocate de balastul neiertării de sine și al neiertării de alții. Am învățat că suntem imperfecți și vulnerabili, dar că este foarte bine că suntem așa. Am învățat să fiu atentă la tot și la toate, dar în primul rând la mine. Și-am învățat că mai am atât de mult de învățat, de văzut, de iubit!

Alături de tine am descoperit ce înseamnă aici și acum. Am descoperit că trecutul nu există. A fost. Nici viitorul nu există. Va fi. Am început să mă regăsesc. Și-mi voi continua drumul către mine și alături de cel care urmează, căci el nu este decât un alt tu, mai bogat, mai înțelept și mai profund cu 1.